Suntem vinovate !

Tot timpul cand imi simt nasul inghetat de frig am obiceiul sa ma gandesc la vara. Anotimpul asta este tot timpul plin de sentimente, poate pentru ca stau la mare , poate pentru ca imi place de el si sunt subiectiva sau poate petru ca in fiecare vara ma indragostesc si reintragostesc.
Stiu ca baietii sunt absolut adorabili cand nu recunosc nici in ruptul capului ca sunt absolut indragostiti de tine. Este adevarat ca de cele mai multe ori dragostea dureaza cat o saptamana de vara , este o dragoste rapida , furtunoasa mai bine zis o ploaie de vara care te uda bine. Apare cand te astepti cel mai putin si de cele mai multe ori se termina cand nici nu incepuse. Este un fel de vata de zahar pe bat pe care o vezi mare si delicioasa dar de fapt se topeste imediat, este lipicioasa si in cateva minute te intrebi unde a disparut norisorul roz din varful batului.
Iubirile au un obicei aparte sa vina si sa plece. In cele mai multe cazuri vin doar cand nu te astepti si pleaca cand iti este lumea mai draga. Din sirul iubirilor nemarginite, pierdute in valurile marii am facut cu totii parte cel putin o data in viata noastra. Ma gandesc adesea de unde incape in noi atata iubire de o risipim in stanga si-n drapta fara nici cea mai mica chibzuinta . Am obervat de atatea ori pe strada iubiri lesinate, intinse pe asfaltul incins care stau sa se bronzeze, ascunse sub o pereche de ochelari de soare de m-am saturat de ele, pur si simplu uneori am impresia ca nu mai am loc de ele pe strada, in autobuz sau in biserica. Uitasem de partea in care nici macar Google-ul nu mai functioneaza cum trebuie de la atata iubire. Deschid televizorul si ma izpeste iubirea , incerc sa deschid radioul ... mare greseala am facut.
Uneori am impresia ca pur si simplu nu-mi mai place dragostea, am cumparat-o de atatea ori incat parca nu mai are acelasi gust. Bomboane de ciocolata, ceai de fructe de padure, capsuni, creioane colorate, carti usor lacrimogene si nu in ultimul rand tigarete cu aroma de trandafiri.
Pana acum cateva zile as fi fost convinsa ca sunt o romantica incurabila. Se pare ca pana si eu am leac.
Norocul meu ca fac parte din categoria fiintelor blande, firave, usor imorale dar tot timpul tandre. Mai simplu asa, pentru critici, sunt femeie. Nu ai cum sa nu ne iubesti ... Suntem absolut vinovate pentru toata iubirea asta din lume, oricum mai frumos o spune Mircea Cartarescu.      

We can tell the truth

Mi-am inghetat sufletul atat de mult timp incat nici nu-mi mai amintesc cat timp a trecut de cand am rasuflat usurata si am tras aer in piept cu putere .
Poti spune adevarul? Poti spune tare si raspicat ce-ti doresti?
Am zis de atatea ori ce vor oamenii sa auda incat mi-am uitat propriile ganduri, uneori nici nu le aud. Aprope m-am obisnuit sa fiu altcineva de cat eu insami. Cu totii ne fabricam o personalitate si o vindem celor din jur.
Tu cat esti dispus sa sacrifici, cat esti dispus sa vinzi?
M-am plictist atat de tare de aceleasi previziuni sumbre in care drumul meu sa nu duca nicaieri, de parca al tau ar merge mai departe. . .
In seara asta mi-am stins vocile din minte, am stins lumina si am inchis usa. Stau intinsa pe spate, iar parul meu aproape atinge parchetul din camera, imi misc capul usor astept sa ma i-a ameteala. Mi-am deconectat toate gandurile si mi-am lasat ziua in urma, e atat de in urma incat pare sa nu mai urmeze nici una. Tremur toata, poate de frig, poate de emotie. Tremur a nerabdare si nehotarare, pana si liniste imi vorbeste: ma tintuieste de pat si ma palmuieste cu putere.
Unde mi-am lasat cuvintele? Cui am putut sa le vand?
Mi-am inghitit si ultima litera din ceasca si este asa de greu aerul asta din camera, ma apasa, ma sufoca. Nu pot sa respir , nici macar acum cand imi doresc cu ardoare sa i-au o gura din aerul ticsit  de cuvinte fara sens si fara forma. Gandeste-te... cand ai spus ultima oara adevarul? Nu te lovi de tine, sa stii ca nimeni nu-ti poate patrunde in minte , fi sincer de data asta cu tine insuti.
Eu am fost in seara asta.

"Spune-mi adevarul !" sau mai bine spus "Spune-ti adevarul !"

O lovitura, doua , trei .

......cadeau picaturi de placere in pahar , cadeau vise secerate de minciuni, cadeau si lacrimi si zambete si strigate si dor de nu ma uita, cadeau cu putere , loveau , te provocau , te macinau pe interior. Ma incapatanez sa schimb lucrurile si oamenii dupa pricipiile mele, confundandu-ma cu zanele si ursitoarele din povesti, povesti care incep mereu cu "A fost odata..."
A fost o data , a fost de doua ori si va mai fi in continuare , ca doar suntem niste pagini albe care pana la sfarsitul vietii aduna bagaje si bagaje de litere , scrijelite adanc in retina si imprimate frumos cu tus negru pe suflet.
- Ai simtit asta? Ma intreb mereu ce se intampla cu mine...
- Am simtit asta , a fost ca un pumn puternic pe care vrei sa-l uiti cat mai repede, a fost genul de lucru care-ti taie respiratia, te doboara si te chinuie incet si perseverent.
- Si ce ai de gand sa faci?
- Pai... am de gand sa strang cat mai multi pumni, am de gand sa am o colectie frumoasa de zgarieturi si desene pe retina si in inima.
- De ce ai face asta ?
- Pentru ca iubesc viata, pumnii fac parte din viata fiecaruia, pentru ca traiesc sa invat din fiecare moment si nu ma va oprii un pumn.
- ...dar pumnii dor....
- Da. Pe moment dor atat de tare incat nu stii pe cine sa mai injuri , dar dupa ce realizezi de ce ai primit pumnul respectiv iti apare un zambet idiot pe fata si-ti spui "Ce prost am fost..."
- Pai si nu inteleg...? iti plac sau nu pumnii?
- Sigur ca nu-mi plac pumnii . Dar...vezi tu, in viata primesti foarte des pumni si treptat inveti cum sa-i ocolesti, cum sa-i primesti , cum sa-i interpretezi. Inveti cum sa-i privesti, inveti cum sa nu te lase jos pe pamant o lovitura. Esti pregatit sa le urezi bine ai venit, sa-i analizezi si sa le gusti gustul. E placut sa stii ca te poti ridica dupa o lovitura puternica , e placut sa stii ca oricat de tare ai fi lovit, tu iti continui drumul. Pentru ca treptat capeti rezistenta , pentru ca in timp durerea se diminueaza si estompeaza . Pentru ca ce te-a facut sa cazi jos prima data si sa tipi de durere, acum iti aduce doar o injuratura in gand si mai tarziu vei rade provacandu-l sa te loveasca si mai tare. Dupa parerea mea asta este doar viata , intr-un context extrem de simplu.

Tu ce faci cu 2% din salariul tau?

La fiecare inceput de an, conform art. 57 (4) – (6) si art. 84 (2)-(4) din Codul Fiscal, persoanele fizice au posibilitatea sa directioneze doi la suta (2%) din impozitul pe veniturile obtinute in anul anterior catre o entitate nonprofit. In categoria entitatilor nonprofit se cuprind, de exemplu: asociatiile, fundatiile, organizatiile sindicale, patronatele, partidele politice, asociatiile de proprietari, casele de ajutor reciproc ale salariatilor, in masura in care, potrivit legilor proprii de organizare si functionare desfasoara activitati nonprofit iar sumele primite din impozit sa fie folosite in acest scop.

2% se aplica la impozitul datorat pe venitul net anual impozabil, din castigul net anual din transferul titlurilor de valoare, din castigul net anual din operatiuni de vanzare-cumparare de valuta la termen, pe baza de contract, si orice alte operatiuni de acest gen.

            Va invit ca anul acesta sa directionam acest impozit catre centrul de plasament Antonio din Constanta . Aceasta donatie nu costa nimic contribuabilul! Doar un formular de completat si depus la Fisc pana la data de 25 mai 2013. Daca nu folositi aceasta optiune, suma respectiva ramane sa fie incasata si gestionata de stat. Daca poti alege unde sa contribui cu aceasta suma , de ce sa nu o faci? Nu lasa pe altcineva sa aleaga in locul tau .

            Pentru mai multe detalii si pentru formular va rugam sa ne contactati, pe pagina de Facebook “Dar din dar se face Rai”. Multumim tuturor celor care se implica si sunt alaturi de organizatoarele campaniei.

Dar din dar se face Rai

        Campania umanitara "Dar din dar se face Rai" isi propune sa stranga donatii : carti, jucarii si hainute pentru copiii din centrul de plasament Antonio , aflat in zona Medeea.
         Organizatoarele campaniei : Dobre Madalina, Tiparu Roxana si Caplan Nicoleta va asteapta pe pagina de Facebook "Dar din dar se face Rai" cu intrebari , opinii, donatii si nelamuriri in legatura cu aceasta campanie.
          Prima vizita la centrul de plasament Antonio se face in data de 8 ianuarie alaturi de organizatoarele campaniei. In aceasta zi petrecem cateva ore alaturi de copii gazduiti in acest centru , vom organiza jocuri , vom canta si spune poezi. Copii primesc donatiile stranse in cadrul campaniei .
          Centrul Antonio gazduieste aproximativ 70 de copii cu varste cuprinse intre 2 şi 19 ani. Prin aceasta campanie putem fi alaturi de ei si le putem aduce zambetul pe buze. Este important sa ii sustinem atat moral cat si financiar deoarece din putinul nostru putem oferi si celor mai putini norocosi. Pagina de Facebook a campaniei va asteapta cu donatii si intrebari.
         Organizatoarele campaniei va invita cu drag la centrul Antonio pentru a putea fi alaturi de ele in acesta misiune. Impreuna putem schimba ceva.

19 ani si nimic mai mult?

    Viata te surprinde cand te astepti mai putin , micile imperfectiuni creaza momente frumoase care iti intra in suflet si oricat de mult ai vrea nu le poti scoate de acolo.
    Azi am 19 ani , mai mult decat ieri, mai putin decat maine. Nu stiu cum sa spun altfel decat ca am trait, am trait un an minunat, care ma surprins din toate punctele de vedere. Sunt mandra de mine , sunt pentru ca am muncit , dar si pentru ca am avut un noroc fantastic.
    Cand ma gandesc la toate zilele care au trecut , zambesc, zambesc din toata inima de parca cerul si marea ar fi doar ale mele. Anul asta m-a surprins in etape importante din viata mea , am trecut prin emotiile bacalaureatului si ale admiterii la facultate, m-am indragostit, m-am plimbat , am invatat sa iubesc, am muncit ,poate doar pentru o pereche de blugi si una de cizme, dar am muncit, am invatat sa am rabdare si in acelasi timp sa-mi controlez emotiile . Intr-un cuvant, doua, am reusit sa fiu eu, sa fiu ceea ce-mi doresc.
    Valurile marii mi-au curatat urmele de regrete impregnate in piele, stelele mi-au vegheat gandurile si visele, mi-am impartit dragostea cu frunzele aurii de toamna si unul din cele mai importante lucruri, am invatat sa iert , sa iert cu toata fiinta mea , de parca nimeni nu mi-ar mai putea gresi.
    Pentru unii par o persoana slaba , altii nu ma cunosc, dar pentru mine... sunt eu. Un eu, care s-a dezvoltat in timp , care a invatat din greseli , care incearca in fiecare zi sa ridice stacheta mai sus, care citeste cu sufletul la gura fiecare cuvant din viata lui.
    Am 19 ani si o viata inainte , o viata in care sa experimentez dragostea , curajul , curiozitatea, teama , durerea. Stiu ca exista si zile bune si zilele rele, dar atunci cand cazi jos, nu ai nimic mai bun de facut decat sa te ridici si sa urci cat mai sus, pentru ca nimeni nu o sa vina sa-ti intinda o mana de ajutor daca tu pur si simplu nu faci nimic.
    Am pe masa un trandafir frumos care nu ma duce cu gandul decat la dragoste , dragostea aceea adolescentina in care iubesti cu patima, in care iti pierzi capul si firul gandirii , dar in care simti explozii de bucurie. Langa trandafir este o carte , un roman frumos cu pagini indoite si cu replici subliniate , in care eroina lupta pentru tot ceea ce isi doreste , este un exemplu in care perseverenta conteaza. Mai am si pagini , coli albe , umplute cu notite , cu noi teorii , lectii de la facultate . Recunosc de astea trebuie sa ma ocup , asteapta ca cineva sa le invete.
   Sunt recunoscatoare pentru o varsta atat de frumoasa, 18 ani , in care mi-am indeplinit vise , in care am invatat , muncit , in care am fost fericita si am avut noroc. Ce pot spune, sper si ca la 19 ani sa fie cel putin la fel de frumos.

Cadoul meu pentru tine....

           
               Cadoul meu sunt cuvintele, ele se intiparesc pe retina celor care citesc , intra in inima si se aseaza usor pe suflet. O zi frumoasa , o zi de inceput de iarna in care razele soarelui inca te rasfata , suntem sau nu fericiti cu asta, depinde de fiecare. Scriu pentru tine, pentru bratele puternice si pline de dragoste care ma ancoreaza intotdeauna in inima ta.
               Mi-ai intrat in suflet si nu pot sa te scot de acolo, dar nu-i nimic pentru ca stiu ca si eu am un loc special in inima ta . Astazi iti ofer pe tava inima mea si te invit sa ai grija de ea .
               Ma uit in ochii tai si-mi pierd pasii, simt privirea ta atintita pe fiecare pas al meu , ma incanta , ma provoaca , doar zambesc, sunt fericita, sunt recunoscatoare . Am un singur gand ce se invarte uneori in mintea mea " Te tog frumos... nu strica asta " .
               Te privesc , observ toate saruturile mele, saruturi fine, tatuaje permanente pe pielea ta. Sunt incantata, le porti cu mandrie de parca ar face parte din tine.
               Cand obosesc imi asez capul pe umarul tau, pot lua o pauza, pot sa respir usurata si pentru 5 minute stiu ca totul va fi bine. Iubesc zilele linistite in care pur si simplu ma simt fericita, zambesc , nu pot explica ce simt, este doar ceva special.
                Sa nu uiti niciodata puterea , dragostea , fericirea din ochii mei pentru ca eu nu uit niciodata ochii care ma privesc cu incantare , care ma urmaresc curiosi si nerabdatori .
               Gesturile mici, neinsemnate uneori , fac totul , fac totul intre noi.
               Te rog frumos sa nu uiti niciodata sa ma iubesti.