Mi-am inghetat sufletul atat de mult timp incat nici nu-mi mai amintesc cat timp a trecut de cand am rasuflat usurata si am tras aer in piept cu putere .
Poti spune adevarul? Poti spune tare si raspicat ce-ti doresti?
Am zis de atatea ori ce vor oamenii sa auda incat mi-am uitat propriile ganduri, uneori nici nu le aud. Aprope m-am obisnuit sa fiu altcineva de cat eu insami. Cu totii ne fabricam o personalitate si o vindem celor din jur.
Tu cat esti dispus sa sacrifici, cat esti dispus sa vinzi?
M-am plictist atat de tare de aceleasi previziuni sumbre in care drumul meu sa nu duca nicaieri, de parca al tau ar merge mai departe. . .
In seara asta mi-am stins vocile din minte, am stins lumina si am inchis usa. Stau intinsa pe spate, iar parul meu aproape atinge parchetul din camera, imi misc capul usor astept sa ma i-a ameteala. Mi-am deconectat toate gandurile si mi-am lasat ziua in urma, e atat de in urma incat pare sa nu mai urmeze nici una. Tremur toata, poate de frig, poate de emotie. Tremur a nerabdare si nehotarare, pana si liniste imi vorbeste: ma tintuieste de pat si ma palmuieste cu putere.
Unde mi-am lasat cuvintele? Cui am putut sa le vand?
Mi-am inghitit si ultima litera din ceasca si este asa de greu aerul asta din camera, ma apasa, ma sufoca. Nu pot sa respir , nici macar acum cand imi doresc cu ardoare sa i-au o gura din aerul ticsit de cuvinte fara sens si fara forma. Gandeste-te... cand ai spus ultima oara adevarul? Nu te lovi de tine, sa stii ca nimeni nu-ti poate patrunde in minte , fi sincer de data asta cu tine insuti.
Eu am fost in seara asta.
"Spune-mi adevarul !" sau mai bine spus "Spune-ti adevarul !"
Splendid
RăspundețiȘtergere