"Some people feel the rain . Others just get wet." - Bob Marley

luni, 3 decembrie 2012

19 ani si nimic mai mult?

    Viata te surprinde cand te astepti mai putin , micile imperfectiuni creaza momente frumoase care iti intra in suflet si oricat de mult ai vrea nu le poti scoate de acolo.
    Azi am 19 ani , mai mult decat ieri, mai putin decat maine. Nu stiu cum sa spun altfel decat ca am trait, am trait un an minunat, care ma surprins din toate punctele de vedere. Sunt mandra de mine , sunt pentru ca am muncit , dar si pentru ca am avut un noroc fantastic.
    Cand ma gandesc la toate zilele care au trecut , zambesc, zambesc din toata inima de parca cerul si marea ar fi doar ale mele. Anul asta m-a surprins in etape importante din viata mea , am trecut prin emotiile bacalaureatului si ale admiterii la facultate, m-am indragostit, m-am plimbat , am invatat sa iubesc, am muncit ,poate doar pentru o pereche de blugi si una de cizme, dar am muncit, am invatat sa am rabdare si in acelasi timp sa-mi controlez emotiile . Intr-un cuvant, doua, am reusit sa fiu eu, sa fiu ceea ce-mi doresc.
    Valurile marii mi-au curatat urmele de regrete impregnate in piele, stelele mi-au vegheat gandurile si visele, mi-am impartit dragostea cu frunzele aurii de toamna si unul din cele mai importante lucruri, am invatat sa iert , sa iert cu toata fiinta mea , de parca nimeni nu mi-ar mai putea gresi.
    Pentru unii par o persoana slaba , altii nu ma cunosc, dar pentru mine... sunt eu. Un eu, care s-a dezvoltat in timp , care a invatat din greseli , care incearca in fiecare zi sa ridice stacheta mai sus, care citeste cu sufletul la gura fiecare cuvant din viata lui.
    Am 19 ani si o viata inainte , o viata in care sa experimentez dragostea , curajul , curiozitatea, teama , durerea. Stiu ca exista si zile bune si zilele rele, dar atunci cand cazi jos, nu ai nimic mai bun de facut decat sa te ridici si sa urci cat mai sus, pentru ca nimeni nu o sa vina sa-ti intinda o mana de ajutor daca tu pur si simplu nu faci nimic.
    Am pe masa un trandafir frumos care nu ma duce cu gandul decat la dragoste , dragostea aceea adolescentina in care iubesti cu patima, in care iti pierzi capul si firul gandirii , dar in care simti explozii de bucurie. Langa trandafir este o carte , un roman frumos cu pagini indoite si cu replici subliniate , in care eroina lupta pentru tot ceea ce isi doreste , este un exemplu in care perseverenta conteaza. Mai am si pagini , coli albe , umplute cu notite , cu noi teorii , lectii de la facultate . Recunosc de astea trebuie sa ma ocup , asteapta ca cineva sa le invete.
   Sunt recunoscatoare pentru o varsta atat de frumoasa, 18 ani , in care mi-am indeplinit vise , in care am invatat , muncit , in care am fost fericita si am avut noroc. Ce pot spune, sper si ca la 19 ani sa fie cel putin la fel de frumos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu