"Some people feel the rain . Others just get wet." - Bob Marley

marți, 20 noiembrie 2012

If they don't chase you when you walk away, keep walking.




Si cum sa nu poti iubi o fire indragostita de viata , plina de stropi de naivitate si in acelasi timp cu accente rebele? Cum ai putut sa-i uiti zambetul ala nazdravan si culorile frumoase care se invarteau pe unghiile sale?
Cum sa nu te indragostesti de o fata plina de vise, inconjurata de flori de mai , cu un gust dulce acrisor care iti aduce aminte de ciresile pe care le furai din gradina, pe vremea  cand inca erai copil ? Cum sa nu iubesti fata care in fiecare dimineata te saruta usor pe varful nasului , care in orice moment al zilei este pregatita pentru o cura de ras isteric , care oricat de obosita ar fi nu uita sa-ti sopteasca usor in ureche : " Te iubesc. "
Cum sa nu adori zambetul ei sincer si figura ei infuriata , cum sa nu te multumeasca grija pe care ti-o purta ? Cum sa renunti la tigarile ei rulate in foite si ceaiul de tei din fiecare dimineata?
Cum sa nu iti doresti sa-ti ingropi ziua in parul ei si la apus sa te tina strans in brate si sa ciocniti doua pahare de vin rosu ? Cum sa renunti la o pereche de buze rosii pline ,stropite cu aroma de trandafir si dornice de un sarut  apasat, colorat, suav , usor provocator.
Era putin salbatica si copilaroasa dar ochii ei de culoarea laptelui cu ciocolata te iubeau, iubea contrastele la fel de mult cum iubeste stelele. Este adevarat ea era aici si tu acolo , ea era alb si tu erai negru , ea era sus si tu erai jos , ea era zi si tu erai noapte , dar de cate ori a contat asta?
Nu era o carte deschisa cum parea, era doar prefata cartii , dar tu ai crezut ca deja citisei tot, pentru ca rabdarea ta se pierduse intre alte pagini.
Mirosul marii si gustul sarat al pielii iti vor aminti mereu de ea... ea un  copil nascut din valurile marii, cu un suflet plin de graunte de nisip in care soarele si astazi se oglindeste. Cand vantul bate, iti sopteste in ureche , iti sopteste dorul de o cafea tare si de un sarut fugar, dorul de o silueta fragila, de atingerea unor bucle castanii. 
Probabil intr-o intersectie de drumuri ai intalnit indiferenta si din greseala ai luat trenul uitarii dar ai nimerit in vagonul sarcasmului ?
Ii este dor de zilele simple de vara, pierdute in gentuta rosie plina de amintiri , isi rescrie cantecul si canta cu un semiton mai sus in speranta ca va atinge cerul, ca isi va indeplini visele , ca nu va rataci singura ...

Si ma tot intreb , cum ai putea sa nu o iubesti?

2 comentarii: