Mi-am pedepsit sufletul si l-am trimis afara in racoarea diminetii sa cheme ploaia in oras si sa o urmeze o zi intreaga, l-am trimis gol sa-si spele pacatele . Picaturile sunt reci,marunte si-mi intra in suflet , patrund adanc de parca sunt niste cuie batute cu putere de un mestesugar , unul priceput ca vantul. Il pedepsesc pentru toate datile in care nu m-a ascultat si a luat-o inainte , il rog sa-si spele pacatele din ochii mei , il rog sa rataceasca pe strazi in compania ploii , il rog sa invete de la ea cum sa sune atat de frumos in miezul noptii , il rog sa invete sa fie rece si cald in acelasi timp , il rog ca mangaierile lui sa fie la fel de fine ca picaturile de apa ce se scurg usor pe bratele mele. Absolut niciodata nu m-am gandit sa-l abandonez singur in ploaie, dar trebuie sa-l iert , trebuie sa facem pace in mijlocul picaturilor, eu pot sa-l iert dar ma tot intreb daca el ma va ierta pe mine.
Suntem strans legati,uzi din cap pana in picioare ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu