"Some people feel the rain . Others just get wet." - Bob Marley

vineri, 17 august 2012

Sunt bantuita!

        Sunt bantuita! Sunt bantuita in fiecare seara, in fiecare vis de stafii ale trecutului pe care doar lumina rasaritului le alunga. Ma trezesc in fiecare dimineata si ma gandesc daca nu cumva am calatorit in timp , ma intreb daca sunt in vara anului 2012 , dupa cateva secunde imi revin, mi se deruleaza tot filmul in minte si ajung ancorata in prezent , dar sunt momentele alea neclare cand nu stiu unde imi este trupul, sufletul si pe unde imi umbla inima. Si ma tot gandesc daca viata mea este creata pe planuri pentru ca momentan in plan terestru , contemporan totul este minunat , este genul de vara pe care ai vrea sa o repeti si sa o repeti si tot asa pentru ca pur si simplu nu ai ce sa-i reprosezi , nu as vrea sa folosesc cuvinte mari dar in clipa asta totul este perfect, mi s-au implinit o multime de dorinte si cu toate astea in fiecare seara in care dorm in plan diurn totul o ia razna , calatoresc in trecut si ma opresc in fiecare seara, in momente dificile , momente in care mi-as schimba reactia si firul actiunii s-ar modifica radical. Nu stiu exact de ce, dar imi este greu sa-mi vad trecutul trecand prin fata ochilor din nou si din nou , poate pentru ca am gresit dar si cu toate astea nu stiu , daca nu ar fi fost asa , acum nu as mai fi aceeasi persoana.
      Revenind in prezent am uitat sa mentionez cum am reusit sa imbrac hainele de jurnalist, bine ... recunosc nu de jurnalist ci de invatacel in acest domeniu , am fost mandra de mine , mandra cum poate nu mai fusesem de foarte mult timp mai ales ca mandria a fost si mai mare cand am constientizat ca beneficiez de studii gratuite ,  de acum incolo nu-mi ramane de facut decat sa-mi petrec putinul timp cu care am mai ramas, dar oricum ar fi nu as da nimic inapoi.
      Recunosc ca am cam neglijat aceasta pasiune a mea, de a scrie , dar cred ca voi reveni , nu de alta dar am intotdeauna ceva de spus si poate cineva ma aude si oricum trebuie sa exersez ca poate pana la urma voi spune acea poveste din ziarul de dimineatza care va conta, care pentru una dintr-o suta de persoane va insemna ceva si poate in dimineata aceea cafeaua din ceasca va capata un gust mai bun. Pana una alta , traiti totul din plin ca oricum la sfarsit nu-ti da nimeni rest pentru lucrurile pe care le-ai pierdut.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu