Undeva intre candva si acum

      Candva eram indragostita de tot si toate , candva asteptam cu nerabdare zi dupa zi sa primesc un telefon si nu-mi murea speranta nici cand veneai si ma loveai cu adevarul in fata, candva as fi facut orice mi-ar fi stat in putinta sa leg pe cineva de mine cu dragoste si lanturi.

     Undeva intre candva si acum am realizat ca este imposibil sa nu renunti la speranta, am realizat ca este imposibil sa nu-ti arunci sperantele si visele intr-un geamantan si pe el sa-l parasesti undeva intr-o statie de metrou. Nu renunti la toate , dar pe multe dintre ele le privesti cu resemnare, aprinzi o tigara si te gandesti ca toate sunt efemere, vin si pleaca , se nasc si mor. Nu-mi prieste toamna , ma uit la mine intr-o oglinda si nu vad decat o multime de greseli si nenumarate regrete, imi tot spun ca oricat de greu ar fi pot sa duc totul pana la capat , dar cand in fiecare zi vin unii si altii si-ti tot arunca cu previziuni negre despre viitor cat optimism mai gasesc in mine? Pur si simplu nu am chef , nu am chef de absolut nimic, nici macar dor de ceva nu gasesc in sufletul meu, ma simt lipsita de vlaga si ma tot intreb la ce bun sa ma tot straduiesc atat daca in final nu va conta. Ganduri prinse intre melodii, intre pagini de carte, intre orice te provoaca sa simti ceva.