Cine sunt?

         Sunt genul de persoana careia ii plac cuvintele , ma regasesc pe mine printre ele sau ma ascund pe mine cu ele si cu toate astea nu-mi mai gasesc cuvintele si oricat de mult mi-ar placea sa vorbesc maxilarul meu sta intepenit si nu lasa sa-i scape nici macar o silaba dintr-un lung monolog.

        Imi pierd cumpatul si corpul meu este strabatut de o vibratie ciudata, sunt ridicata in picioare in fata multor persoane necunoscute, incerc sa gasesc un chip familiar, in mintea mea este o dezordine de idei, incat imi uit propiul nume si-l soptesc balbait dorindu-mi sa nu ma fi ascultat nimeni. Un inceput atat de prost chiar nu cred ca ar putea sa aiba alta continuare prea buna , asa ca dezastrul continua, cu aceeasi voce timida , balbaita , tremurata, imi rostesc discursul , un discurs prost structurat , fara cap si fara coada , care nu inspira nimic altceva decat niste banalitati despre unde am terminat liceul si unde as vrea sa ajung. Ma asez cu nerabdare jos , iar in clipa asta sunt lovita cu putere de un amalgam de idei , de vise, de sperante , de parca scaunul pe care m-am asezat ar fi fost sursa mea de inspiratie . Sunt dezamagita de lipsa mea de creativitate si de blocajul pe care il am ori de cate ori sunt pusa in fata unei multimi , in loc sa ma concentrez pe mesajul pe care vreau sa-l transmit eu nu ma pot gandi decat la cat de mult ma judeca oamenii situati in fata mea. Ma intreb acum daca chiar imi pasa atat de tare ce aveau de spus ei in mintea lor despre mine , ma gandesc ca macar doi , trei din cati eram m-ar fi placut si daca nu ... conteaza?
      Intr-o viziune usor abstracta nu-mi pasa, de ce mi-ar pasa, cu ce sunt ei mai buni ca mine, sa ma poata judeca, dar vorbind serios acum sunt om si eu si ca toti oamenii ma intreb uneori , oare in ochii lui cine sunt, cum sunt ? Am ramas cu intrebarea asta in minte, pentru tine cine sunt?