Și când nu mai pot, mai pot puțin. Asta obișnuiam să îmi spun ori de câte ori mă dezamăgeai. Să știi ca te-am iertat, te-am iertat de dinainte să îmi greșești. Nu mă mai urâ atât, te rog frumos. Nu te gândii la mine, la noi, la ce a fost și la ce nu mai este, doar iarta-mă. Nu vreau să mă iubești, nu vreau să mă urăști, nu vreau să mori de dorul meu, îmi doresc doar să mă povestești frumos și în serile în care pur si simplu nu reușești să renunți la mine să îți aduci aminte că noi toți suntem doar lecții pe care trebuie să le învățăm. Nu ți-am lăsat restanță, nu-mi lăsa nici tu.
Probabil nu are nici un sens în acest moment dar dă-i drumul sufletului meu, lasă să treacă, lasă să cadă uitarea peste noi, lasă să fie liniște. Nu-mi dorii răul pentru că eu îți doresc tot binele. Lasă-mi sufletul în fericire, lasă-mă să trăiesc așa cum știu, nu mai fi atât de ofticat. În viață câștigi și pierzi la fel de mult pe cât poți să oferi, știu că m-am trezit târziu, știu că ti-am rupt inima în două, dar și tu mi-ai făcut același lucru. Noi doi nu mai trebuia sa fim, dar am fost, ne-am ucis unul pe altul. Chiar este momentul să fim fericiți unul fără altul, chiar este momentul să lași toate gândurile alea gri și negre. Crede-mă că te-am iubit, te-am iubit mai mult decât pe mine, dar asta nu-i sănătos, asta îți îmbolnăvește sufletul și mintea. Știu că și tu m-ai iubit cum nu ai iubit pe nimeni în viața asta, știu că am fost prima ta iubire și prima ta dezamăgire. știu că te-am dus în rai și în iad doar privindu-te. Iartă-mă acum, este momentul să lași totul să treacă în uitare. Să fi singur că o mică particică din sufletul meu va fi a ta pentru tot restul vieții mele, dar nu fi egoist, nu mai gândii atât de urât.
Hai să fim fericiti! Hai să fim fericiți unul fără altul!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu