Si nu sunt o papusa !

Nu sunt o papusa, nu sunt. Am o inima, am un suflet, sunt vie! Nu te poti juca cu mine si apoi sa ma pui pe un raft din mintea ta si doar cand restul papusilor te refuza sa ma cauti. Ochii mei au o lumina, capruiul din ei straluceste frumos in noapte atunci cand te iubesc. Buzele mele se arcuiesc intr-un zambet ametit cand ma saruti. Pielea mea este fina, seamana putin cu rochita de catifea pe care obisnuiam sa o port cand aveam 5 ani. Nu mai am 5 ani, nu ma mai joc cu papusile si nici nu mai cred ca tot ce zboara se mananca , dar in ochii tai , in ochii tai inca sunt o jucarie . Nu am nevoie sa fiu jucaria nimanui , am libertatea de a alege, si aleg sa o i-au din nou de la capat de parca nimic nu s-ar fi intamplat , aleg sa mai sterg din memorie si alte clipe ca oricum am sters destule. Si ar trebui sa fiu constienta ca fericirea nu sta in nimeni alcineva decat in propria mea persoana si o greseala si o decizie proasta, nu aduc decat o alta decizie si mai proasta , usureaza-mi munca si dispari , dispari cat mai repede cu putinta. Daca ar fi sa o i-au de la capat, as mai lua atat de multe decizii proaste, as mai fii ranita si injunghiata de dragostea ta? Probabil ca da, dar imi place sa cred ca nu as mai alege in felul asta , as alege corect , ca unde dragoste nu este , nu este. Sa-mi uit inima si sa imi aleg creierul , suna atat de simplu ... dar daca nu simt , nu pot cumpara sentimente . Dar trebuie sa-mi fac curaj sa rezolv lucrurile, ca situatia asta nu poate aduce nimic bun pentru nici unul dintre noi si mai ales pentru viitorul meu . Nu vreau sa mai fiu asa , am mai fost aici , nu are cum sa se termine bine , caci niciodata nu s-a terminat, am dat dintr-o poveste in alta , si unde am ajuns ? Nicaieri. Sunt la fel de pierduta cum am fost si ieri, si acum o luna , si acum un an. Si ce este mai trist ca nu mai am incredere , ca nu mai am rabdare , ca nu mai este la fel de usor ca la inceput , nu atunci cand doar tu ai ramas in aceias situatie de atata timp . Imi este dor , nu stiu daca de tine , nu stiu exact de ce... imi e dor de ceva simplu , de noroc , de fericire castigata usor , gasita pe o alee din parc si pastrata in inima, nu in lucruri scumpe nu intr-o imagine exterioara. Si chiar ma intreb uneori cu ce am gresit atat de tare si de ce sunt pedepsita, stiu ca nu sunt perfecta ... dar nici atat de rea parca nu am fost niciodata . Ajuta-ma , ajuta-ma sa fiu eu si sa fiu cu un zambet de invidiat pe buze caci asta a fost dorinta mea si in al 18 lea ceas cand am suflat cu emotii in lumanarile alea , nu vreau sa ma mai uit la ceas si nici nu vreau sa mai bifez o zi pe calendar , imi doresc o pura intamplare cu fericirea.