Fericire de imprumut

          Mult timp m-am considerat un copil al iernii , un copil caruia frigul nu-i aduce sentimentul de singuratate , un copil caruia ii place sa alerge chiar daca vantul ii bate in fata si ii inroseste obrajii. Mult timp am crezut ca ador sa-mi incalzesc palmele cu rasuflarea mea calda si sa privesc aburii rasuflarii mele care se pierd prin fumul de tigara . Dar anu asta , parca venirea frigului pune stapanire pe sufletul meu si imi poseda corpul hranindu-ma cu frica , oboseala si miros de singuratate.  Cand ma trezesc e inca noapte si gandul imi ramane suspendat printr-un vis , incerc sa ma regasesc dar deja se face tarziu si tre sa alerg spre statie , trebuie sa-mi petrec dimineata printre oameni straini si imbatraniti prea devreme cu rasuflari grele si mult prea grabiti sa vada cat de tare te lovesc in drumul lor. Cand ziua ar trebui sa inceapa a mea se sfarseste cu o ciocolata calda sau un ceai pe aceias canapea ticsita de amintiri si ganduri, multe dintre ele nerostite de frica  ce le zidea in inima mea . Inima ce are nevoie de un calorifer momentan si dragoste.  de o privire ce o poate tine in loc pt cateva secunde , si de o atingere ce-mi poate accelera pulsul.