E putin speriat si confuz , ma asez laga el si-mi impart tigarea. Ma priveste fix cu ochii lui marii. E ceva inneregula cu el ... pupilele lui sunt dilatate? Ma apuca de mana si-mi zambeste. Il treb care este numele lui , dar imi spune ca nu are nume si ca probabil l-am cunoscut acum ceva timp si l-am iubit. Ii zambesc usor sarcastic si il intreb un pic ingrijorata " Crezi ca am probleme cu memoria?..."
" Acum stau un pic pe ganduri ... Daca are dreptate? Nu inteleg altfel cum de a fost un fel de magnet, si de ce mia facut inima sa bata cu atata putere, un necunoscut . Unul in ai carui ochii nu am vazut decat furie , tristete , neliniste... Probabil ar trebui sa merg acasa si sa dorm , sunt prea obosita pentru a gandi limpede. Si totusi... ce are el atat de special ? Nu-mi pot dezlipii ochii , si mana nu o pot dezprinde din a lui , acum ma imbratiseaza si-mi sopteste in ureche: "Mia fost dor..." Simt furnicaturi pe toata sira spinarii si simt nevoia de aer ...mult aer."
"Aceias fata plina de vise a ramas... E amuzant , inca tremura usor cand o ating si are acelas zambet usor sarcastic, ochii migdalatii si aceias talie micuta. Probabil chiar mia fost dor de ea... "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu