Stiu, cum am stiut intotdeauna ca nu vreau sa-mi mai vad inima zdrobita in mii de bucatele , dar cu toate astea mereu o las la indemana tuturor. Stiu la fel de bine ca nu vreau sa mai aud scuze si nu vreau sa mai iert totul , vreau sa fiu nevoita sa iert nimic.
Se pare ca sufletul meu inca alearga cu viteza si intra din plin in toate obstacolele , stiu sigur ca nu a invatat sa fie cuminte, se joaca atat de des cu focul incat aproape sia ars degetele. El chiar nu stie sa invete. Avem mereu discutia aia despre dragoste, dar el este incapatanat si nu intelege ca dragostea nu e un joc simplu pt el. Se incapataneaza ca intotdeauna ca el ar avea dreptate si ca el ar stii ce face , in schimb el face greseli defapt aceleasi greseli ca intotdeauna. Inca spera ca il voi asculta si voi avea din nou incredere in el dar nu a inteles ca de ultima data nu vreau sa mai am nici o legatura cu el. Pt mine tot ce face el e mult prea dureros si nu cred ca as putea sa joc din nou si din nou jocul lui stupid cu inimii si carti. Eu vreau sa ma opresc pe marginea tumultului asta de sentimente , sa ma asez jos si sa-l privesc si sa nu simt. As putea fi numita lasa, dar nu imi e frica de asta . Eu fata de el stiu ca atunci cand inima noastra va cadea din nou probabil nu o vom mai putea aduna si bandaja ca pana acum pentru ca increderea va disparea de tot , va pleca... si o data cu ea cred ca il voi ruga si pe el sa-si faca bagajele. Cateodata ma enerveaza atat de tare incat imi vine sa plec si sa-l las , dar stiu ca daca voi face asta voi renunta de tot la iubire si nu stiu daca inca imi doresc asta... Sunt nehotarata ca intotdeauna ... poate viciul meu este dragostea. Nu ma pot opri din iubit, chiar si atunci cand spun nu cu toata fiinta mea tot iubesc pe cineva.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu