De ce te plimbi prin ochii mei , nu vreau sa te mai ranesc, nu vreau sa-ti mai ucid mersul , sau sa-ti tin inima prizoniera , fereste-te de mine, nu fi fraier!. Nu, nu, nu plange ca un copil atunci cand te strang in brate , nu, nu chiar nu trebuie sa faci fata tuturor capriciilor mele . Haide lasa nu ma mai privii cu ochii aia mari si privirea aia urata stii ca te-am pierdut si eu nu te mai caut.
Ti-am gasit inima prinsa in paginile si pozele din jurnalul ala prafuit , cand eram doar doi copii si ne jucam , jocul ala clasic cu printi si printese , dar tu nu aveai nici cal , nici sabie si nici imparatie , nici eu nu eram rapita de zmeu dar cu toate astea in fiecare zi stiam da ne trezim si sa ne iubim . da atunci, inca credeam in povesti si basme . Atunci stiam sa ne rescriem povestea in fiecare zii . Acum in schimb fac parte din nuvela aia cu multe intrigi, barfe si personaje . Nuvela aia in care trebuie sa stii mereu ce sa faci , Nuvela aia cu un conflict care generaza un alt conflict in interiorul conflictului principal. Sunt personajul ala naiv care este in razboi cu inima sa . Viata mea e un stereotip a imaginii reflectate in oglinda sa. imi aud rasul in fiecare dimineata , mi-am parasit corpul pt al manevra cu sfoara si talent de papusar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu