Fericire de imprumut

Nu pot sa scap de asta , ma urmareste subtil si mereu imi acapareaza mintea . Inca simt furnicaturi in palma si un gol ciudat in stomac. In general incerc sa fug incerc sa evadez din propia mea minte dar uneori sunt prinsa . Si atunci sunt trasa la raspundere pt tot ce am vrut sa ascund sau sa nu vad. Si toate vin spre mine si nu am cum sa le opresc si un tipat plin de frustare se aude sunt lacrimi goale fara rost. Ma ratacesc mereu pe aceleas colidoare pline cu rafturi vechi si prafuite pline de foi ,e arhiva in care nu ar trebui sa intru , dar mereu gasesc usa deschisa . Nu stiu cine intra si iese de aici cand eu nu sunt pt ca mereu gasesc sticle goale de bere si mult scrum si mereu e acelas miros un miros familiar dar de care nu imi este dor. Sunt 16 ani de dosare pline de cuvinte. ma intreb uneori cum de am putut scrie atat de mult. Sunt mii de pagini pline de ras isteric, sute de pagini pline de dragoste, de prieteni , de prosti , de ganduri, de vise, de sperante, de tot ce inseamna eu. Ma regasesc in fiecare coltisor din milioanele astea de foi , totul ma reprezinta pe mn . Dar cu toate astea cineva imi fura in fiecare zi cate o foaie , cineva incearca mereu sa ma schimbe, cineva intra aici si face mizerie e cineva de care nu pot sa scap. E un chirias ciudat care face mizerie si nu-l poti vedea niciodata si e atat de rau incat nici macar nu plateste pt ca s-a mutat aici.ti-am dat de atatea ori citatie sa ma parasesti si tu nu vrei, te incapatanezi sa stai aici si sa nu pleci . Nu crezi ca a trecut destul timp, nu crezi ca merit si eu liniste si mai putin haos . Voi supravietui, mereu fac asta, oricat de rau ai fi , sa stii ca vei pleca . Nu te mai vreau ! ...pleaca, te rog frumos.