Ma uit in ochii tai si ma vad pe mine. Nu inteleg de ce ma privesti asa nu intelg nici macar de ce iti e dor de mn . Pur si simplu nu inteleg nimic. Nu stiu de ce imi place sa joc jocul asta. Nici macar vinovata nu ma simpt . E clar ca sunt destul de razbunatoare. Si imi place sa ma joc si imi place sa ranesc acolo unde stiu ca pot. E jocul meu ciudat din fiecare zi.
Nu vreau sa las pe nimeni sa ma priveasca in felul ala. Si daca o faci s-ar putea sa te coste. Eu nu ma inteleg pe mine asa ca nu incerca nici tu sa faci asta. Pentru o clipa sau doua te-am vrut dar apoi mi-am continuat jocul ciudat. Sunt curioasa cat timp ma vei lasa sa fac asta. Cat de repede te plictisesti?
M-ai intrebat de ce nu renunt la orgoliu. Nu am stiu sa iti raspund. M-ai intrebat la ce ma ajuta asta . Nici pentru asta nu am avut un raspuns. Mi-ai spus ca pur si simplu uneori iti lipsesc. M-ai sperit si socat intr-un fel, dar nu am de gand sa te cred. Ai avut o sansa si ai ratat-o . Ghinion. Si am fost intrebata de ce imi place sa fac asta? Nu am avut un raspuns . Pur si simplu imi place sa joc? Si asta la ce ajuta? Nu stiu .
Poate data viitoare o sa am curaj sa spun lucrurilor pe nume. dar te rog nu ma mai privi in felul ala nu vreau cumva sa-mi strici acea imagine . Fiecare are randul lui la suferinta? Cine urmeaza? Tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu