Vorbeam , asa cum imi place mie.

        Vorbeam odata de mult despre pumni si durere , despre cum poti ajunge la nivelul ala de nesimtire in care iti trage unul un pumn din fundul curtii si tu il simti ca pe o piscatura si asa ma motivam sa ma tot ridic si ridic chiar daca-mi sangerau genunchii si aveam lacrimi prinse de ochi. Si mai vorbeam si despre timp si despre karma , stiti ce... vorbeam cam mult. Prea cautam eu un inteles in toate , prea analizam detalii si detalii si uite asa trecea timpul pe langa mine , uite asa pierdeam si clipa si in loc sa traiesc eu vorbeam despre cum ar fi sa traiesc. Si ma intrebat cineva la un moment dat, si cum este sa traiesti? M-a blocat intrebarea asta, au inceput sa-mi transpire palmele de emotie si nu stiam ce sa-i raspund , m-am gandit ceva... Pai sa traiesti, e simplu m-am gandit eu , sa traiesti cum iti doresti este mai greu. m-am gandit si mi-am dat seama ca daca totul ar fi mereu asa cum planuiesc sa fie , cred ca nu ar mai fi la fel , avem nevoie intotdeauna de sarea si piperul ala presarat din dragoste, ura sau indiferenta .

 Si cum sa zic , altfel decat ...
      Traiesc !