Fericire de imprumut

Doar m-am plictisit de lumea in care traiesc , doar m-am plictisit sa simt atat de multe, doar nu mai vreau sa fiu fraiera care pune dragoste si suflet in toate si la final sa se intrebe de ce pateste ce pateste, ca ea doar a fost buna si corecta. De unde imi cumpar si eu jumatate de kilogram de indiferenta , 200 de grame de ura si cu-i vand dragoste si inocenta , le dau chiar ieftin. A, da mi-am amintit , nimeni nu are nevoie de asa ceva, lucrurile astea sunt chiar inutile. Cateodata chiar ma intreb , cand, unde, cum am gresit atat de tare incat sa mi se intorca in felul asta? Sau karma este doar o afurisita cu un simt al umorului sadic? Sau poate a facut pariu cu soarta si asteapta sa renunt... Am o veste pentru tine draga mea , eu am renuntat de mult dar nu stiu sa fiu altfel , eu doar urmez cursul , cursul firii mele . Si cu toate astea m-ai ranit de atatea ori incat cred ca am devenit imuna , dar stii ce este inca extrem de greu de suportat? Dezamagirea.... Ea mereu, mereu parca este mai mare si mai sufocanta , nu am invatat sa-i fac fata si asta probabil doar pentru ca ii iubesc pe ei prea mult si am atat de multa incredere prostesca. Cand nu voi mai vedea tot ce e bun in ei? Cand voi invata sa nu mai iert decat pe cei ce merita iertarea mea? Si eu la randul meu sunt iertata , tot atat de mult precum am iertat si iert?