Fericire de imprumut

Nu pot sa spun ce simt , sunt obosita si simturile imi sunt ametite , ma sperii atat de usor si imi vine sa fug atat de repede , incat nici sa nu-mi observe lipsa. Sunt fericita , dar fericirea este atat de fragila , oare o pot convinge sa ramana? Am picaturi de ploaie in palma si stropi pe geaca , iar fumul tigarii ma inneaca , sunt dezorientata si nu inteleg ce mi se intampla . Imi regasesc ceasul in geanta si plec grabita, nici eu nu stiu unde , dar continui sa merg prin ploaie , ratacesc pe strazi si ma indragostesc de fiecare traire a mea . Imi simt picioarele obosite , dar nu ma pot oprii acum , e mult prea devreme . Imi lipseste curajul de a face ce-mi trece prin cap , probabil am mai crescut , dar parca si visele mele au crescut o data cu mine, nu mai incap nici macar in geamantanul ala mare. Sunt probabil mult prea captiva intr-o lume din care nu fac parte , defapt cred ca asta e problema mea , am impresia ca nu ma regasesc in nici o lume . Un suflet salbatic cu o inima firava , o privire inocenta intr-un gand pervers, imi pierd echilibrul si cred ca voi racii, am parul ud si eu tot nu m-am hotarat unde vreau sa ajung .