Nu am mai scris de ceva timp, deobicei in randurile astea dau ochii cu mine si nu vreau sa ma vad pe mine , nu vreau sa fiu dezamagita de mine. Sunt obosita si chiar ma intreb daca uneori chiar se merita sa lupt, simt ca puterile imi slabesc si am impresia ca tu te indepartezi din ce in ce mai tare de mine, chiar daca eu incerc din rasputeri sa desenez in fiecare dimineata cate un rasarit de soare pentru noi. Vezi spun... noi, nu eu .
Sunt obosita, imi e frig, sunt singura, mi-am ratacit si dorintele. Te rog frumos vino si salveaza-ma, de data asta chiar am nevoie sa stiu ca esti langa mine . Am nevoie sa simt, am nevoie sa fiu fericita . Pentru ca fiecare ceas care trece raceste si mai mult sufletul meu. Vreau sa-mi schimbi din nou noaptea in zi . Vreau ca fiecare adiere de vant sa imi aduca o imbratisare . Nu vreau sa zambesc gandindu-ma la ce a fost , vreau sa zambesc la ce este. Sunt inca aici, chiar daca imi e atat de frig incat nu-mi simt bratele, te astept .... nu ma lasa sa plec.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu