E putin frig afara si tremuri toata, pe varful limbii stau doua cuvinte , cuvinte pe care nu le poti rosti pt ca te inneaca teama . Te tine strans in brate, iar picaturi reci de ploaie iti aduna lacrimi in ochi. Esti coplesita de emotii si iti vine sa o iei la fuga , pare mult prea greu sa mai treci o data prin asta, te lupti cu tn insati sa ramai. Ochii tai stralucesc, si nu mai stii sa minti , inima bate cu putere si pare sa-ti fure toata forta. Ai o voce stinsa care tremura , iti doresti putina incredere in tine si mai mult de un sarut . Il privesti in ochi si parca ceva s-a schimbat , nu-ti poti concentra gandurile , si ai vrea sa nu te desprinzi din imbratiseara aceea nici peste cateva ore. E atat de greu sa o spui din nou, este si mai greu sa o simti si al naibi de dificil sa o traiesti. Cand stii deja ce se va intampla. Cum poti avea incredere, cum iti poti lasa scuturile acasa? Sau vei juca la fel? Tratand toti pionii la fel , chiar daca ii iubesti sau nu? Esti o alegere mai buna dintre alte alegeri proaste? Tu pari acolo, prinsa in povesti si vise , iar el priveste lung spre fereastra . Unde o sa ajungeti impreuna? Plecati din acelas punct ... dar si peste zile veti mai fi in acelas punct? Iti este frica pt ca stii cat de mult a durut data trecuta . Merita?
Nu-mi amintesc niciodata zilele , mereu au existat momente... speciale sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu