E pur si simplu egoist modul in care inimile noastre aleg sa traiasca, sau mai degraba sa bata...Mi-am sinucis sufletul, l-am rugat sa-si dea drumul de la etajul 7, fraierul, credea ca va zbura , nu stia cat de greu a ajuns si cum bataile vantului nu-l mai duc in sufletul alcuiva.
.... si cand s-a izbit de trotuarul umed si rece, s-a sfaramat in mii de bucatele , a incercar sa se ridice dar nu a reusti , am coborat in fuga cele 7 etaje , pentru ca mi-am dat seama ca inima mea nu poate trai fara el , am discutat si mi-a promis ca de acum in colo va stii sa se opreasca la fiecare semafor, mi-a promis ca nu va mai incalca limita de viteza asa ca mi-am spus ca putem face pace. I-am intins mana si l-am apucat ferm de brat , i-am spus ca mia fost dor de el si l-am lasat sa intre inapoi in mine. Mi-am spalat ochii inlacrimati , am aruncat orice lucru care ar mai putea sa il intepe si i-am spus ca intotdeauna noi doi vom fii cei mai buni prieteni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu