... si ma intreb de ce de atatea ori imi plang singura de mila , de ce dramatizez lucruri simple si de ce incerc mere sa fug de realitate . De ce ma priviti cu ochii aia si vorbiti neincetat despre lucrurile gresite pe care le-am facut eu , de ce nu incercati sa ma ajutati in loc sa ma aratati cu degetul. De ce vreau sa fug si sa nu ma opresc niciodata nicaieri. De ce imi e atat de frica ca voi gresi , de ce nu inteleg ca si esecul e o realizare . De ce vreau mereu sa traiesc in globul meu de cristal ? De ce nu mai pot gandi inocent ca altadata? De ce ne maturizam atat de repede , de ce sufletul meu nu poate ramane vesnic un copil. De ce imi e atat de frica sa ma indragostesc din nou? De ce cred ca toti ne uram intre noi si nu ne vrem decat raul? De ce ne afecteaza atat de mult imaginea noastra? De ce tu imi respiri aerul care mi se cuvine. De ce inima mea incepe sa bata frenic de cate ori te zaresc? De ce aberez atat de mult? De ce cred ca toata lumea vrea sa-mi futa filmu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu