Fericire de imprumut

          Oamenii, fiinte atat de neimportante ce cauta in disperare fericire si stau in praf ca niste prosti. Ar da orice sa-i asculte cineva, nu stiu  in ce sa mai creada  Se hranesc cu plastic , nu stiu ce e aia iubire . Fiinte atat de jalnice ce  se ataseaza de lucruri neimportante. Nu isi pot explica  propria existenta dar pot spune multe despre persoane pe care nici nu le cunosc.  Suntem atat de gresit conceputi incat  ne scurtcircuitam propriu creer. Nu stim sa alergam decat la propriu  Nu ne gandim decat la noi .Schimband subiectul : Inca iti simpt mirosul , ma faci sa zambesc , sa plang , sa tremur , sa am emotii, sa uit de existenta mea , sa incerc sentimente neclare Dar, oare eu de ce sa nu fiu acelas om jalnic ?